Diferența dintre Ego și respectul de sine

Pentru că tot îl vorbesc eu de rău pe Dl. Ego în articolele mele, am găsit de cuviință să vă explic diferența dintre dânsul și respectul de sine, pentru că unele persoane pot face o confuzie.

Ce este Ego-ul?

Poate spui: „ok, dar am și eu mândria mea, respectul meu de sine” și confunzi asta cu Ego-ul. Ego-ul e, pur și simplu, o identitate (a noastră) falsă. E suma a tot ceea ce credem noi despre personalitatea, aspectul, talentele și abilitățile noastre. Nu prea are legătură cu adevărul, de obicei, e doar o construcție mentală bazată pe tot ceea ce am preluat de la alții pe parcursul vieții (sau poate chiar înainte!). Ego-ul (sau sinele) este o parte activă și dinamică a personalității noastre, care joacă un rol imens în crearea de probleme emoționale în viața noastră. Asta e plăcerea lui cea mai mare.

Cum să fii bun și generos fără să ajungi cârpă de șters pe jos (sau preș)

Trebuie să te avertizez, de la bun început, că articolul ăsta, în cazul în care nu ești chiar pregătit să fii 100% sincer (și prieten) cu tine însuți, o să-ți provoace indigestie.

OK, acum ca te-am avertizat... te intreb: ai simțit vreodată că ai oferit atât de mult altora, încât au început să profite de tine? Poate simți că cei care au inventat zicala „omul bun- rahat în drum” te cunoșteau bine?

Totuși, ai învățat și că „dar din dar se face raiul” și că un bun creștin e darnic. Dar, uneori, dacă ești foarte sincer cu tine însuți, recunoști că faptele tale bune au ca scop umflarea Ego-ului tău, sau, și mai rău, ești generos, dar aștepți ca oamenii pe care îi ajuți să îți întoarcă favorurile și te superi dacă ei nu fac asta, pentru ca generozitatea ta a fost din egoism de fapt, nu din pură plăcere și necondiționat. În cazul ăsta, oricât ai da, tot neîmplinit te simți. Este foarte ușor să spui DA și din obligație, necesitate sau pentru că

Îți cauți o jumătate, sau ești întreg?

Te îndrăgostești. Că oricui i se întâmplă. Mai ales pe la 16 ani. Și este un fel de „crash-boom-bang” (cum cantau Roxette). Apoi îți revii. Sau nu. Așa e în viața, orice vine, trece... Sau poate nici nu vine sau poate nu mai trece. Ce e cel mai important e cât de „întreg” te menții tu, în toată tevatura. Care, normal, depinde de cât de întreg ai fost de la bun început. În cele mai multe cazuri nu suntem întregi. Adică, evident, suntem, dar nu ne simțim așa. Ne căutăm „jumătatea”. Aici e problema. Căutăm pe altul care să fie, la rândul lui, doar o jumate! Dacă ne-am simți întregi nu am vrea o jumătate, ci unul tot întreg!

Rare sunt cazurile în care doi „adormiți” ce se cred, fiecare, câte jumatate, rămân împreuna! Și mai rare si alea când unul e întreg și celalalt .. jumatate! (astea de obicei nici nu se prea întâmplă). Jumătatatea ori realizeaza ca e de fapt întreagă, ori rămâne cu visatul.

Eu am fost întreg, am devenit jumătate și am ajuns întreg din nou, în aceeași relație. Dar, sincer, cred că

De Ziua Mea

Azi e ziua mea, așa că îmi fac cadou și un articolaș pe blog. Împlinesc 37 de ani. Când eram mică, 37 de ani mi se părea o vârstă matusalemică. Tanti-le care aveau 37 de ani erau bătrâne. Nici prin cap nu-mi trecea că aș putea să mă joc cu o persoană peste 25 de ani, în afară, bineînțeles, de tata-mare, mama (care nu aveau vârstă, din punctul de vedere al copilului - eu) și, câteodată, cu tata. Nici el nu avea vârstă, dar venea târziu de la serviciu.

Pot să îmi aleg vârsta?

Chiar și acum, mă surprind gândindu-mă la persoanele peste 35 de ani ca fiind „mai în vârstă”, apoi revin la realitate și îmi amintesc că, de fapt, sunt de-o vârstă cu mine. Dar nu mereu e așa. Există persoane de vârsta asta care

Accept ce nu pot schimba?

Am un job plicticos si mi-e greu sa-l mai accept. În fiecare zi fac cam același lucru și m-am săturat până peste cap. Simt că vreau sa am un job unde sa creez ceva, să ofer ceva mai de valoare, să aduc bucurie inimii mele, în primul rând. Să vreau să muncesc și dacă nu aș primi bani. Să mă scol de dimineață cu zâmbetul pe buze și să nu fie nevoie să trag de mine ca să încep munca.

„Tu ești Universul, care se exprimă pe sine” – ADICĂ??

"Tu esti Universul, care se exprimă pe sine în formă umană pentru o perioadă” – spune Eckhart Tolle, în „Un Pământ Nou”. Toate ființele sunt create pentru ca, Conștiința Universală să se cunoască pe sine, să poată experimenta trăiri, sentimente, simțire. Când am întâlnit pentru prima dată conceptul ăsta m-a intrigat, dar, recunosc, n-am priceput nimica. M-am străduit eu un pic să îl înțeleg, dar apoi am trecut cu vederea și am uitat el. Dar cum Dumnezeu are grijă să se țină de capul meu atunci când nu înțeleg ceva, până pricep (El știe de ce!), am întâlnit din nou ideea asta, o data și încă o dată... „We are a way for the Cosmos to know itself”, spune și Carl Sagan. Dumnezeu, Univers, Cosmos, Conștiință Universală, tot aia e. Fiecare îi poate spune cum vrea, în esență referindu-se la Acel lucru care e în toate, care a creat tot și care e infinit, necuprins de înțelegerea noastră, dar din care înțelegerea noastră e parte. Acel Cineva care are grijă de noi toți, de dinăuntru și dinafară, de care nu ne putem deconecta decât aparent (și e tare aiurea pentru noi dacă facem prostia să ignorăm ceea ce suntem cu adevărat!).

Eu meditez câte 10 minute pe zi, pentru că mai mult nu am stare. Dar

Cosmetice de casa - simplificate

Pentru că, în ultima vreme, am tendințe minimaliste, unul din domeniile "afectate" este și cel al cosmeticelor pe care le folosesc. Ți-am povestit, deja, în alt articol, că, de când am început să mă "trezesc" niteluș, nu prea mă mai ... potrivesc cu chimicalele. Spun "nu prea", pentru că, recunosc, la capitolul mâncare nu stau atât de bine ca la capitolul cosmetice. 

Dacă la ce pun pe piele mi-a fost ușor să-mi ascult doar intuiția, la ce bag in burtă își mai spune cuvântul și obișnuința, și dependențele olfactive, și graba, și ignoranța de moment, și, de ce să nu recunosc, și prostia. Dar lucrez la asta.

Așa deci, vorbeam de cosmetice. Folosesc aproape numai produse de îngrijire naturale și facute de mine (cu excepția