In sfarsit. Am pus mana sa scriu. Asta pt ca IN SFARSIT am inteles. E ok sa fiu zapacita. E ok sa nu fac lucrurile cum le face toata lumea. E ok sa nu am timp, si sa nu fiu consecventa in ceea ce fac. Singurul lucru care nu e ok e sa NU fac deloc! Pentru ca ar insemna sa fac ceva impotriva a ceea ce vrea inimioara mea ;-)
Nici nu mai stiu cat timp a trecut de cand tot imi vin idei, de lucruri pe care vreau sa le fac, lucruri care mi-ar placea enorm. Problema? Nu am timp. A se citi: sunt varza la organizarea timpului meu. Im vin idei, le scriu, visez la ele, imi dau termene, imi fac planuri (majoritatea in cap, ca, normal, nu am timp sa le scriu...) apoi trece o zi, trec 2, trec 3, si incep sa ma indoiesc de minunatia ideii. Ma "tuflesc", mai pe romaneste.
Totusi, azi noapte, a dat Dzeu, ca printr-un soi de minune, sa ma "trezesc". Aha, m-am trezit noaptea. Era vo' 1 si nu puteam sa adorm, nici sa ma scol nu puteam, ca dormea odoru' mic urcat pe mine... Asa ca imi mergeau rotitele in cap si ma rugam sa nu uit ce-mi "buibuie", pana a doua zi.
Care a fost revelatia: pai asta, ca e ok sa nu fiu in stare sa fac ceva ca toata lumea, adica sa am un blog cu o singura tema, maxim 2, de care sa ma tin, sa il "construiesc", din sa ajung sa fac si bani, dupa mult invatat de online marketing ( stiinta prezentului) .... revelatia secunda: ca Nu mai pot sa Nu scriu. Pana acum am fost perfectionista, desi ma dadeam ca trecuta de etapa asta. Pai cum sa ma apuc, domne, de o treaba, daca nu am un plan clar, cum se spune peste tot, daca nu stiu exact ce o sa fac, daca nu am ideile organizate, daca nu am un plan de business, whatever... cam asta era ideea. Cum o sa ma apuc de ceva daca nu am sanse sa ajung sa pot sa ma laud cu treaba pe care o fac, sa am succes cu ea? ETE ca m-a lovit revelatia. POT! Uite ca pot. Altii, nush! Da eu sunt eu, alta mama nu mai face, asa ca trebuie sa lucrez cu materialul din dotare. Mai bine mai tarziu decat niciodata... nu-i bai ca am platit domenii si hosting de aproape 2 ani fara sa fiu in stare sa fac ceva cu ele. Bine ca le mai am!!
Si iata!! Tocmai am nascut un blog aiurit, ciudat, habar n-am unde se duce si ce o sa iasa din el, de fapt stii ce? Sunt si io curioasa!!!
In momentul asta am unele interese, poate peste 1 an o sa am altele, mai incolo se vor schimba. E ok frateee! No problem. Asta-s io, imi dau voie sa fiu asa. E tare misto sa te simti liber in felul asta si o sa profit la maxim :)
De ce scriu totusi? Pai pentru ca imi place, lumea zice ca ii place, si pentru ca o fata minunata mi-a urat ieri de ziua mea "la multa inspiratie si multe carti scrise" , desi eu nu am de gand sa scriu vreo carte, nu acum, in orice caz, dar m-a uimit ceea ce mi-a spus... o stii ea ceva! ;-)
Si mai scriu pentru ca, sincer, cred ca sunt multe persoane in situatia mea, care ar vrea sa faca multe dar le e... oarecum :) Haideti, fratilor, sa facem ce ne taie capu', cel putin pe internetu' asta mare si lat, ca o viata avem :-p Sau poate doar in viata asta avem internet :)))
Plus ca, cine stie... la cate aiureli si lucruri bune am invatat pan' la aceasta cica "matura" varsta... o fi careva sa gaseasca ceva folositor in elucubratiile care vor aparea aici :)
Atentionare:
1. sunt certata cu virgulele. Si cu punctuatia in general.
2. Imi place sa crosetez. O sa pun poze cu aratarile produse, atunci cand o sa am chef. Am o idee si in directia asta, dar are mari sanse sa se duca naibii si ea, asa ca n-are rost sa o mentionez acum.
3. Fac poezii. Si pe alea o sa le etalez :)
4. Sa te astepti cam la orice!
Daca am trezit cuiva interesul... puneti-ma la Favorites in browser, ca inca nu ma descurc cu mailing listul si alte minuni ale tehnicii.
Astept si eu cu curiozitate urmatorul post :)
Omu' avea dreptate, dar uite cât de ușor e să-ti fie greșit interpretate vorbele! El se referea, de fapt, la faptul că, dacă ai o inimă plină de iubire, și ai învățat să nu mai judeci pe nimeni si nimic, privești viața, începând cu tine insuți, cu iubire si respect....apoi, normal ca orice ai face e ceva bun! Normal că poți să faci ce vrei, pentru că sigur n-o sa vrei ceva rău!
