De ceva vreme, tot citind dezvoltare personala, am ajuns din ce in ce mai obsedata de ideaa „scopului” in viata. Dar ce spun eu, ca nici macar nu trebuie sa citesti carti sau articole de dezvoltare personala ca sa auzi (si sa-ti ramana pe creier) ideea asta. Cum ca, o data ce ti-ai gasit scopul asta, fir-ar el de scop, o sa fii fericit, omule, nu-ti mai trebuie nimica, ai ajuns la finalul cautarii, ai ajuns in sanul lui Avram. Sau asa ceva... Se face un maaare tam-tam pe ideea asta, in ultima vreme. Sunt zeci si sute de carti, siteuri si binevoitori care (contra cost, of course) vor sa te ajute sa dai de scopul asta, explicandu-ti ca, o data ce dai peste el, nu doar ca n-o sa mai muncesti nici macar o zi, pentru ca munca se va transforma intr-o maaare placere, dar, totodata, daca faci ce-ti place, trimiti neica niste super mega vibratii catre Univers, si iacata, Universul o sa
dea cu bani inapoi in tine! Din admiratie!! Ma rog, ideea era asa, ca daca tu iti urmezi scopul asta, are grija Dzeu de rest, sa te ajute sa si supravietuiesti. Mare campanie de PR, pornita de americani, bineinteles, care, cand prind cate o idee care da bine la lume si cu care poti sa duci cu zaharelul mase intregi, apai daca nu o storc si o mulg de scot din ea si ultima picatura de profit. N-am nimic cu ei, bravo lor ca se pricep la marketing si PR, pt. ca, stiti cum se zice, nu e prost cine cere, e prost cine da.
Ma rog, cert e ca si eu am pus boticu. N-am dat bani, din fericire, dar am dat timp. Care tot ei, americanii, zic ca e bani. Deci tot aia fu ;)
Am dat luni si ani intregi. Luni si ani in care m-am luptat efectiv cu prezentul meu profesional (adica jobu, mai pe romaneste) incercand sa ma conving ca, daca raspunsul la celebra intrebare „Daca n-ar exista banii, ai mai face ceea ce faci?” era NU, pentru mine, inseamna ca asta e, sunt pe clar pe drumul gresit si ce fac eu e diametral opus scopului meu in viata si ca o sa ma usuc pe picioare daca continui sa ma chinui facand asta, in loc sa fac maretia de activitate pentru care am fost menita, jobul pe care mi l-au prezis ursitoarele, sau, si mai si, ala pe care mi l-am ales de dinainte sa ma nasc!! Scopul divin, frate! Asa ca m-am apucat sa caut, sa citesc, sa fac teste, sa scotocesc in amintiri... Ca cica asa e, ceea ce-ti placea sa faci din copilarie, ALA e. Aia e „vocatia” ta. De aia trebuie sa te tii cu dintii, sa bagi tot ce ai mai bun in ea si sa astepti, ca banii or sa vina si ei. Bine ca n-am avut incotro si n-am putut sa ma las de jobul care imi aducea bani, ca sa ma apuc de crosetat sau de bricolaj ... profesionist. Sau si mai rau, sa visez cu ochii deschisi ca o sa fac banet din scris pe blog. Nu zic ca nu se poate sa faci bani si din asa ceva, dar e nerealist sa lasi vrabia din mana pe cioara de pe gard.
A fost nevoie de o relevaltie, o constientizare. Teoria o stiam, dar nu prea intelegeam cum s-o lipesc la practica, o lipisem gresit, de fapt. Teoria era asta: nu e atat de important scopul in viata, pe cat sunt de importante VAORILE. Eu ma gandeam ca ok, trebuie sa-mi gasesc ceva de facut care sa-mi reflecte valorile.,in loc sa ma gandesc cum sa aplic eu valorile astea ale mele in ceea ce fac deja. Aici a fost intorsatura care m-a trezit si mi-a economisit o gramada de timp si de nervi. M-am pus pe cautatul valorilor, ca eu asa sunt, meticuloasa, nu m-am multumit cu ce aveam eu ca idei in cap, am cautat liste cu valori pe net si am ales, am ales...pana am ajuns la vreo lista de 10, din care unele includeau si altele. Uite ca pun lista aici ca poate mai inspira pe careva:
(nu stiu daca se intelege scrisul meu, plus ca am tradus cuvintele din engleza asa ca nu toate suna...romaneste, dar mi-e cam lene sa o transcriu, plus ca fiecare are valorile lui, ale mele nu conteaza asa de mult)
Asa, acum ca mi-am aflat valorile si am inteles ca ideea e sa le aplic in ceea ce fac deja, am plutit asa in fericire totala cateva zile, usurata ca NU mai trebuie sa ma strofoc sa caut nimic si nu mai trebuie sa ma tem ca datoria mea e sa las balta tot si sa ma apuc de crosetat sau de scris, am avut alta constientizare, si asta m-a ingrozit. Maica, cate lucruri din viata mea am neglijat, drogata fiind cu cautarile astea!! Ca ideea nu e ca in JOB trebuie sa aplici valorile, ci, ca sa traiesti in „aliniere” cu scopul in viata, ideea e sa aplici valorile tale in TOATE domeniile vietii. Sa te ghidezi dupa ele in orice rahatel pe care-l faci. Aia e! Atunci esti multumit, cand nu te mai pacalesti pe tine si nu te mai autosabotezi, facand compromisuri pentru un "scop inalt", care e de fapt o iluzie. Atentia ta nu trebuie sa o concentrezi intr-o singura directie, ca si cand ai avea ochelari de cal, urmarind cu disperare un scop, ci trebuie sa fii prezent la TOT ce se intampla in viata ta, pentru ca din tot ai ceva de invatat.
De aia n-am mai scris nici la blog de 2 luni, ca am fost bulversata de revelatiile astea. O vreme nici inspiratie n-am mai avut si nici nevoia sa scriu n-am mai simtit, ca am fost ocupata cu a ma observa pe mine, cu a fi prezenta la viata mea si a vedea cum imi dau singura, din obisnuinta, cu stangu in dreptu pana ajung sa ma faultez si sa-mi dau si cartonas. Acuma am zis sa impartasesc cu Prietena Mea revelatiile, ca abia ce le-am inteles si eu calumea
Deci, ca sfat pt. alti cautatori de scop al vietii, al vocatiei (si pentru mine, daca uit vreodata tot, caut ce-am scris aici): Faceti ce va place, faceti cat mai mult si cat mai des. Dar nu dati vrabia din mana pe cioara de pe gard. Daca in prezent vindeti gogosi, inseamna ca si gogosile alea sunt cu un scop (stiut doar de Dzeu) in viata voastra, asa ca datoria voastra e doar sa fiti atenti sa aplicati valorile voastre in activitatea pe care o desfasurati. Aici va raspundeti fiecare la intrebarea CUM. Nu e greu. Normal, nu zice nimeni sa va complaceti in a vinde gogosi toata viata, dar daca in prezent nu merge si nu iese altceva...atunci aveti rabdare si vedeti-va de valorile voastre. Am auzit multe cazuri de oameni care, imbatati cu mirajul asta al scopului in viata, si-au lasat balta joburi bune, au investit tot ce au avut, si-au lasat familiile pe drumuri, sperand ca, facand ceea ce le place cel mai mult, o sa devina bogati si fericiti. Si n-au devenit! Au devenit nebuni! Nu merge asa! Cine zice ca a facut asa si a reusit, vinde el gogosi, metaforic vorbind. Toti au intampinat si greutati, au trebuit sa pupe multe broaste pana au ajuns la print! Daca tu iti vezi de treaba si de valorile tale, pastrand echilibru in tot ce faci si incercand sa vezi partea buna in orice, incercand sa faci tu sa fie bine printr-o abordare diferita in ceea ce, oricum, trebuie sa faci, daca esti complet atent la prezentul tau, atunci e bine, esti pe drumul tau. Ala bun, al tau, care nu se compara cu al niciunei alte fiinte umane, e unic si numai tu poti sa simti care e ala. Bafta si ATENTIE IN PREZENT!
