Azi e ziua mea, așa că îmi fac cadou și un articolaș pe blog. Împlinesc 37 de ani. Când eram mică, 37 de ani mi se părea o vârstă matusalemică. Tanti-le care aveau 37 de ani erau bătrâne. Nici prin cap nu-mi trecea că aș putea să mă joc cu o persoană peste 25 de ani, în afară, bineînțeles, de tata-mare, mama (care nu aveau vârstă, din punctul de vedere al copilului - eu) și, câteodată, cu tata. Nici el nu avea vârstă, dar venea târziu de la serviciu.
Pot să îmi aleg vârsta?
Chiar și acum, mă surprind gândindu-mă la persoanele peste 35 de ani ca fiind „mai în vârstă”, apoi revin la realitate și îmi amintesc că, de fapt, sunt de-o vârstă cu mine. Dar nu mereu e așa. Există persoane de vârsta asta care
par bătrâne și există altele care par tinere. Mai ieri, am văzut pe FaceBook fraza asta: „după 30 de ani, orice femeie are dreptul să își aleagă vârsta”. Corect, numai să se și potrivească (și nu mă refer aici la felul cum arată) cu vârsta pe care o alege. Unele se potrivesc, altele ba! Consider că și la bărbați e valabil. Ei de ce să nu își poată alege vârsta? Câteodată mă simt frustrată când aud oameni care spun: „am 37 de ani, sunt bătrân/ă”. E clar că oamenii aceia nu dau doi bani pe ce și cum se simt ei cu adevărat, ei sunt înțepeniți în minte și în concepțiile pe care le-au preluat de la societate. Păcat, fraților! Ia fiți mai atenți la voi! Sufletele nu au vârstă. Nu ai cum să fii „bătrân” și nici măcar „tânăr” în interior, în suflet. Nu confunda ce simte sufletul cu ce gândește mintea! Normal, la anumite vârste mai înaintate nu mai poți face ce făceai la 20 de ani, dar nu e vorba de „a face” aici, ci de „a fi”.
Un înțelept sau un șarlatan?
Am citit undeva, de mult (și n-am ințeles nimic la acea vreme, dar am reținut) că un reporter i-a luat un interviu unui mare înțelept și l-a întrebat așa: „Unii oameni spun că ești un mare înțelept, chiar un sfânt, iar alții spun că ești un mare șarlatan. Care din ei au dreptate?” Înțeleptul a răspuns: „Fiecare are dreptate! Dacă ei așa mă văd, înseamnă că eu așa sunt!” Reporterul, nedumerit, l-a întrebat din nou: „Dar tu cum te vezi, cum crezi că ești?” „Eu sunt așa cum sunt!” El se referea la faptul că oamenii „văd” un lucru sau o persoană/concept/idee etc. prin „ochelarii” lor, ai fiecăruia. Adică prin prisma experienței lor de viață, a convingerilor, a gradului de inteligență emoțională (și nu numai). Dar, pentru fiecare, ceea ce „văd” este adevărat, în realitatea lor. Nu există un adevăr general valabil, care să poată fi exprimat în cuvinte sau perceput cu cele 6 simțuri. Adevărul este că fiecare, deci și lumea, totul, este ceea ce este. Ceva ce se simte atunci când nu gândești. La asta se referea înțeleptul. Pe el nu-l interesa cum este văzut de alții, ba chiar accepta orice etichetă i s-ar fi atribuit, ca fiind perfect valabilă din punctul de vedere al celui care a creat-o. El simțea ce este el, și asta ii era suficient. Nu simțea, bineînțeles, nevoia de a dovedi cuiva ceva, pentru că știa că dacă ar încerca să dovedească ceva, aceea ar fi fost tot o imagine creată de minte, care ar încerca să înlocuiască o altă imagine creată de minte. Adevărul nu are treabă cu mintea.
Sunt așa cum sunt!
Așa și cu vârsta. Oi fi bătrână, la 37 de ani? Oi fi încă tânără? Sunt amândouă, în funcție de cine face observația. Și în funcție de vârsta/tiparul cu care sunt comparată. Dar de ce să mă compar, de ce să pun o etichetă, de ce să consum atâta energie aiurea, ba poate să mă și chinui un pic cu diverse emoții provenite din identificarea cu o imagine mentală, când, de fapt, totul e atât de simplu. Sunt așa cum sunt!
Iubirea de sine te întinerește
Bineînțeles, e necesar ca, mai întâi, să te iubești pe tine însuți/insăți, să te accepți exact așa cum ești. Poți să spui că, odată cu vârsta, corpul tău nu mai arată la fel de bine ca în tinerețe. Dacă te iubești și te respecți pe tine, nu are cum să arate rău, totuși, pentru că vei avea grijă de el. Grijă pornită din acceptare, nu din dorința de a-l schimba. Din respect și din plăcere, nu din obligație și din frica că te va judeca lumea după aparențe. Pe bune, chiar ai nevoie de aprobarea și de admirația cuiva care judecă aparențele, exteriorul, iluzia?? Sau a cuiva care judeca ... orice? Sigur că, odată cu înaintarea în vârstă mai apare câte un rid, câte un fir alb, ș.a.m.d., dar, cum spuneam într-un articol precedent (pe care îl poți citi aici), ridurile nu sunt deloc ceva urât, daca sunt luminate din interior.
În plus, corpul ăsta ne-a fost dat ca „vehicul” pentru viața asta, să ne ajute sufletul să experimenteze tot ce are de experimentat, să ne ajute să ne bucurăm de tot ce este, deci ar fi cazul să ne folosim maxim de el, cu respect și bucurie, nu să-l păstrăm intact până ajungem la „destinație”.
Totul se întâmplă cu un motiv
După părerea mea, schimbările care se petrec „la suprafață” odată cu vârsta (ca și celelalte, de fapt) sunt menite și să ne scape de dependența de aprobarea altora (sau chiar a noastră) în ceea ce privește felul în care arătăm. E o etapă în evoluția spirituală. Dacă nu scăpăm de dependența de aprobarea/admirația altora din orice punct de vedere odata cu asta, atunci am cam „îmbătrânit” degeaba. Numai aruncând „gunoiul” ăsta putem sa fim cu adevărat noi înșine, să ne arătăm lumii în cea mai frumoasă și autentică formă. Bineînțeles, unii oameni sunt așa dintotdeauna, dar, din păcate, nu mulți.
E ok să nu mai vrei să te uiți în ogindă, sau te accepți și colaborezi cu tine?
În concluzie, îmi place vârsta mea. Până acum, am fost ok la toate vârstele prin care am trecut. Îmi amintesc, totuși, că, la un moment dat, mă întrebam dacă sunt normală pentru că nu simt și eu disperare la trecerea anilor, la fel ca „toată lumea”. Încercam, inconștient, să mă simt prost că am împlinit 30 de ani, pentru că, în jurul meu, asta părea norma de comportament.
Ca femeie, cică la 30 de ani ai trecut deja de prima tinerețe, de-acu’ trebuie să începi să minți lumea în legătură cu vârsta, e ok să nu vrei să-ți amintești (sau să-ți amintească cineva) că e ziua ta și a mai trecut un an „peste tine” (ca un buldozer!!). Cică e ok sa nu mai vrei să te uiți în oglindă!
Mulțumesc lui Dumnezeu că n-am reușit să mă forțez să simt așa. Luciditatea din mine a fost, de data asta, mai puternică.
Mă simt din ce în ce mai „eu” odată cu trecerea fiecărui an, mai aproape de „mine” și mai prietenă cu mine. De câțiva ani buni încoace îmi fac mereu, de ziua mea, câte un cadou (deci nu mai aștept cadouri de la nimeni altcineva – dacă primesc, o iau ca pe un bonus, dacă nu, prietena mea EU are mereu grijă de mine și, mai ales, ȘTIE exact ce vreau!). De uitat în oglindă îmi place mereu. Însă, recunosc, n-a fost așa tot timpul. Aici am avut niscaiva probleme. Dar, din fericire, acum mă iubesc cu tot cu „aripioare”, celulită și puncte negre. Și fix pentru că mă iubesc așa, am renunțat să îmi mai „gheruiesc” fața, și, ca atare, am scăpat de coșuri și de iritații. Fac cardio în fiecare zi, de placere, și, ca atare, am scăpat de aripioare și de (o parte din) celulită. Ciudat și minunat cum funcționează LEGEA asta. Odată ce accepți ceva în viață, începe să se dizolve. Lucrezi ca să scapi de problema respectivă (că Dumnezeu nu vrea să pară totul un miracol, că prea ne-am mira toți), dar lucrezi detașat de rezultat. Nu mai lupți pentru a schimba. Odata ce accepți, colaborezi pentru a schimba!
Ce îmi urez mie de ziua mea
Păi, îmi urez La Mulți Ani, dar nu pentru că mă cramponez de a trăi încă o grămadă de ani (știu că oricâți or mai fi, va fi bine și potrivit pentru sufletul meu), ci pentru că îmi place experiența asta pe Pamânt și mai vreau să mă bucur de ea o vreme. Îmi urez multă sănătate, să am claritatea să trăiesc astfel încât să nu fie nevoie ca corpul meu să somatizeze ceva, adică să se îmbolnăvească pentru a-mi atrage atenția că fac ceva greșit. Îmi urez să fiu în stare să trăiesc în pace cu tot și în contact permanent cu adevărata mea ființă, să fiu mereu prietena mea. Și asta doresc tuturor și mai ales ție, care citești acum blogul meu! Hai să bem un pahar (de orice ne place, de la suc verde până la cremă de whiskey - dar nu toate odata) împreună! Hai Noroc!!
Pupici prietenoși,
Roxana
