Avertisment: Articolul asta e pentru "cunoscatori". Daca inca n-ai citit cel putin 3-4 carti de dezvoltare spirituala in care se vorbeste despre "trezire"/"iluminare" ("awakening"), nu cred ca ti se va parea cu vreo noima. Bun. Te-am avertizat.
Asa deci. Daca inca citesti asta, inseamna ca ai idee despre ce o sa bat campii azi. De fapt, nu stiu de ce scriu asta azi, subiectul asta nu era deloc printre prioritati pe lista infinita de subiecte pentru blog (da, poti sa fii sigur ca atata vreme cat o sa am un pc si un cap cat de cat functional, o sa tot scriu aici), imi tot sta pe creier, de parca ma roaga sa scriu despre el, pana si azi noapte imi tot veneau idei despre asta, de a trebuit sa ma rog sa ma lase-n pace sa dorm, sa se ordoneze frumos si sa-mi vina inapoi doar cand m-oi aseza comfortabil la scris, nu in pat, nu pe wc, nu in parc, nu la supermarket si nu in masina. Sincer, nu ma simt in stare inca sa il abordez cum trebuie, dar daca-i musai...apoi o sa fac ce pot.
Eu aici scriu despre intrebari pe care le-am avut eu si la care am aflat raspunsurile, asa ca nu garantez ca si tu te-ai intrebat asta vreodata, dar ceva imi spune ca DA. Daca ai avut momente (cel putin unul) cand te-ai simtit "treaz"... de ce ai "adormit" la loc dupa aceea?
Ca pe mine ma termina intrebarea asta, ma simteam defecta si nu stiam daca chiar mi s-a intamplat sa ma "trezesc" vreun pic, sau era o elucubratie in capul meu, pt ca citisem atata despre asta.
Mai intai, sa explic ce inseamna trezirea asta pt mine. Poate ca ai citit, printre altele, si cartile lui Eckhart Tolle, care spunea ca dintr-o data a devenit un alt om, a inteles brusc sensul vietii si de atunci asa a ramas. Sau alte persoane care relateaza experiente similare. Bun, norocul lor, dar treaba e ca astia s-au "desteptat" in urma unor experiente nasoale rau.... adica, na, ca si cand primesti o scatoalca zdravana care te arunca jos din pat si te trezeste din somn instantaneu (si tot ar fi noroc, pt. ca pe unii oameni scatoalcele de genu' asta ii adorm definitiv!). Majoritatea oamenilor insa, mai ales cei care isi doresc asta, nu trebuie sa treaca prin asa experiente extreme ca sa vada adevarata realitate. In aceste cazuri insa, nu te trezesti asa brusc. Ar fi cam ca atunci cand faci ochi si, desi nu ti-a placut ce ai visat, te mai intorci nitel pe partea cealalta, pt ca ti-e lene sa te dai jos din pat. Trezirea pentru mine inseamna ca am realizat ca viata asta nu are cum sa fie totul. Adica, sa venim pe lume, sa ne agitam o vreme in toate felurile, si apoi gata? Finito? Ce naiba, pai daca gandesti asa ar fi o jignire pentru Universul asta, pentru Inteligenta a tot ce exista, ca sa nu mai zic ca ar insemna si ca nu crezi deloc in Dumnezeu. O sa zica unii..."pai da, daca ai fost bun, mori si te duci la Doamne Doamne in Rai, daca ai fost rau, te papa dracii". Da, bun, da' tot e ciudat, pai si Dumnezeu ne trimite pe Pamant doar ca sa ne agitam o vreme, ca sa ne sorteze apoi in buni si rai? pentru eternitate? Nu merge, nu se poate. Simt ca nu doar de amuzament face Dzeu ce face.
Daca esti atent, iti dai seama, si daca nu esti calugar budist sau Dalai Lama, ca in spatele (metaforic vorbind) corpului fizic, a mintii, a tot ceea ce poti sa vezi si sa simti cu simturile si sa sa-ti inchipui cu imaginatia, mai e ceva. Eu ii zic sufletul, dar in mai multe locuri am gasit alte exprimari, in mare parte se spune ca e "constiinta". Sfantul duh, poftim, ca asa e mai usor sa intelegem ca asta e in toti si in toate. Pai si Sfantul Duh asta, daca e in toti si in toate, si daca corpul fizic la gramada cu mintea, cu toate ideile si problemele si aiureala din viata asta, expira la un moment dat, inseamna ca el ramane, nu? Atunci daca ramane, sper ca e clar ca el e ceea ce suntem cu adevarat. Si daca ramane, inseamna ca nu degeaba a avut el experienta umana, ci ca a evoluat, a invatat ceva din asta, a experimentat niste chestii care l-au ajutat sa evolueze ca spirit, ca altfel la ce bun? Deci noi, fiecare, suntem "bucatele" din Sfantul Duh, care traim pe pamant ca sa invatam ceva, dar nu cu mintea, ci cu sufletul. Na, asta fu explicatia mea, daca esti "cunoscator" in ale dezvoltarii spirituale probabil ca si tu ai explicatia ta, care e la fel de buna.
Nu despre asta vroiam insa sa vorbesc. Deci, am stabilit ca daca citesti articolul asta stii deja ce e cu "trezirea" si probabil te-ai si simtit "treaz" la un moment dat (un exemplu de moment in care m-am simtit "treaza": citeam din afirmatiile lui Louise Hay si una zicea ceva de genul "eu sunt un suflet etern, nimic din ce se intampla nu ma poate distruge" si m-am simtit in siguranta, adica, cine stie cate vieti am avut eu si prin cate am trecut, si na poftim, acu fac atata caz de un rahat...sau mai multi/multe).
Da. Deci eu ma "trezisem" de cateva ori, si apoi adormisem la loc. Ma simteam defecta. Ce naiba?? Astia zic ca daca te trezesti, te trezesti... de fapt nu zic nimic, zic ca te trezesti. Da' eu de ce adorm la loc? De ce cand citesc cartile astea ma simt zen o perioada, apoi iar o iau de la cap cu nervi si suferinte "prostesti"? Atunci, cuiva de acolo de sus i s-a facut iar mila de mine si mi-a servit cartea asta: "The End of Your World" de Adyashanti. Nenea indianul asta explica, clar, ca e normal sa te "trezesti" o data, de 2 ori, de 14 ori si intre timp sa mai si "dormi". De ce? Pai exact de aia, pt ca esti om. Inca. Daca pricepi din prima ca poti sa evoluezi spiritual si sa "iti rezolvi karma" , adica sa treci examenele pe care le ai de trecut (promit un articol despre ce inteleg eu din Karma Bitch asta), atunci ramai treaz, daca nu, la loc comanda la dormit ca sa-ti mai vina mintea la...suflet. Deci fratilor, e ok sa ai momente cand esti treaz si momente cand esti adormit la loc, momente cand te simti Zen si aproape ca levitezi, cand iti urla copilu in cap, suna 3 telefoane si ai mancarea pe foc si tu zambesti, si momente cand arunci cu bocancii si urli din cauza ca te-a stropit o masina cu noroi, si sa te simti adanc nefericit. Numai ca, stiti care e secretul si partea cea mai buna din toata tarasenia? Ca, odata ce te-ai "trezit" o data, nu mai adormi la loc la fel de "bustean". Adormi, dar ai mereu constiinta faptului ca dormi. Si cu cat ai mai multe momente cand te "trezesti", cu atat iti e mai greu sa adormi la loc. Clar, ca si in viata, nu? Ca, sa stiti, toate au o asemanare cu ceva! Cum se spune, Dumnezeu ne-a facut "dupa chipul si asemanarea lui", si asta nu inseamna fizic vorbind, ci inseamna ca tot ce exista are la origine ceva divin :) La mine al doilea moment (nu, n-a fost al doilea, da' a fost de retinut si cam definitiv, vreau sa cred) a fost cand am invatat despre atasamente si roluri. Ca tot ma simteam
"nesatisfacuta", cu toate ca pe multe planuri imi rezolvasem neclaritatile si suferintele prostesti, mai aveam unele pe care nu stiam de unde sa le apuc, ca sa le descurc. Ca sa explic pe scurt: e clar ca esti atasat de un rol, cand te supara ceea ce spune altcineva despre tine (in rolul respectiv). Vine unul (de obicei o persoana care vrei sa te vada perfecta, a.k.a. iubit/sot/etc.) si spune ca ai nasul mare si ca esti urata. Plangi si te duci sa te programezi la operatie estetica sa iti tai din nas. Asta inseamna ca erai atasata de rolul de femeie cu trasaturi perfecte (sau de muza ideala pt omul respectiv). Daca realizezi ca ala era doar un rol, ca pana la urma si cu nas si fara nas tot "tu" esti de fapt, si ca "tu" nu esti nasul tau, ba esti muuuult mai mult decat un nas, chiar si decat un corp, atunci ai scapat de suferinta! Si de suparare si de dat o gramada de bani pe operatie :) Si scapi si de rautaciosul care s-a luat de nasul tau, ca intelegi ca e "chior" si nu vede mai incolo de nas. Al tau, al lui, nu e problema ta.
Astea au fost unele din momentele mele, dar fiecare le are pe ale lui.
Ca sa nu mai zic, ca am descoperit o treaba si mai distractiva. Acuma pot sa "adorm" cand vreau, doar ca sa "visez" ceva. Adica, daca am chef sa ma supar de ceva, sau daca am o zi cand vreau sa fiu cu curu in sus, nu imi mai e frica de starea asta (nu ma mai ia pe sus cu forta), pt. ca simt ca am de ales. Ori ii dau inainte si eliberez energia fiind nervoasa si facand urat (constienta fiind ca fac urat), sau pur si simplu imi amintesc ca sunt un "suflet etern" si am alte lucruri mai bune de facut decat sa ma agit, ca de exemplu, sa scriu un articol pe blog! Sau sa ma dau in leagan. Sau pur si simplu sa stresez lumea cu calmul meu englezesc :D
In concluzie, chiar daca citesti carti de dezvoltare spirituala si speri sa ajungi si tu in nirvana intr-o zi, sa nu iei de bun tot ce se spune acolo, mai bine incearca sa vezi unde e nirvana ta de fiecare zi. Cate putin, ca, zau, foloseste, se aduna. Si nu dispare, o data ce ai avut o "trezire", somnul iti va fi mai ushor :)
Buna dimineata! :*
