Cand erai mic, ai invatat sa te rogi la Doamne Doamne. Spuneai "Inger, Ingerasul meu" la culcare, apoi ai invatat "Tatal Nostru". Si ii cereai lui Dumnezeu diverse lucruri, de care simteai ca ai nevoie, mai mare sau mai mica. Cateodata primeai, cateodata nu, asa ca ai invatat ca Doamne Doamne e un tip cam neserios, adica ... daca are chef, te ajuta, daca nu, nu. Ai mai invatat si ca e de rau sa te certi cu El, sa-l judeci, sau, si mai rau, sa ajungi la concluzia ca nici macar nu exista. Si ai mai invatat si ca trebuie sa ai CREDINTA. Ce o mai fi si asta?
Sa crezi asa orbeste, in ceva/cineva care... nici macar nu esti sigur ca exista, pentru ca tu nu l-ai vazut, stii doar de la altii, care nici ei, la randul lor, nu l-au vazut, dar au auzit si ei de la altii si tot asa. Pai treaba e asta? N-o sa dezbat subiectul existentei lui Dumnezeu in articolul asta, aici ma intereseaza doar sa clarific ce inseamna sa ai credinta.
Deci, dupa ce ai ajuns la concluzia (bazata pe intuitie proprie, pe ce simte inimioara ta, si nimic altceva – nu creierul, inima, da?) ca exista un Doamne Doamne ... cum faci cu credinta/increderea ca te si ajuta? Dar de ce nu te-ar ajuta? Nu e mai bine sa crezi ca te ajuta, dar sa nu te bazezi pe asta si sa te culci pe o ureche, ci sa faci tot ce poti tu ca sa rezolvi problema asa cum iti doresti, dar sa stii si ca ai un ajutor. Singura problema e ca timpul si felul in care iti rezolva Dzeu problemele nu se potriveste intotdeauna cu timpul si felul pe care ti l-ai inchipuit tu, cu creierashul tau, ca ar fi necesar. Daca lasi la o parte creierul si „gandesti” numai cu inima, o sa simti ca Dumnezeu te ajuta. Deci simti ca poti sa ai incredere, adica, credinta. Si te rogi. Dar cum faci ca energia trimisa de rugaciunea ta chiar sa reflecte faptul ca ai incredere? Spui multumesc INAINTE. Ca si cand gata, s-a rezolvat tot, si acuma multumesti pentru ce ai primit. Daca te-ai uitat la filmul "Isus din Nazareth", ai vazut si mai tii minte, poate, ca Iisus spunea mereu Multumesc, atunci cand se ruga Tatalui. El avea credinta, clar. Daca nu Isus, atunci cine? Cand spui Multumesc, spui , de fapt, ca nici nu-ti inchipui ca Dzeu nu te-ar asculta si nu te-ar ajuta, ci ca tu esti sigur ca o va face, si te porti ca si cand deja a facut-o. Dupa cum am stabilit, Dzeu nu are acelasi timp ca noi oamenii, deci, te poti „proiecta” si tu in timp, in viitor (pentru ca pentru Doamne Doamne nu are nici o importanta daca e trecut, prezent sau viitor din punctul tau de vedere) si sa iti inchipui ca treaba e deja facuta. Energia recunostintei e incredibil de puternica si are forta de atractie, asa ca foloseste-o ! Daca esti recunoscator pentru ceva, atragi in viata ta mai multe motive pentru care sa fii recunoscator. Daca esti recunoscator pentru ceva care inca nu s-a intamplat, vei atrage acel lucru in viata ta.
Cand te rogi, mai intai multumeste. Spune asa: „Multumesc, Doamne, pentru ca m-am vindecat” (de exemplu) Tu esti sigur ca o sa te vindeci, deci e cazul sa multumesti. Daca ai multumit pentru ceva, inseamna ca acel ceva e al tau deja, deci nu-i mai ramane decat sa apara! Sau, altfel spus, Dumnezeu va aprecia increderea ta si bineinteles ca nu te va dezamagi!
Poti sa spui..."da...dar e cam greu, mai ales ca simt ca problema nu se va rezolva, ca nu merit, ca nu pot, ca pare imposibil" etc. Pai aici, cum ti-am spus, lasa creierul deoparte. Nu-l folosi la asta. Foloseste inima. Inima stie ca orice este posibil, daca noi ne putem imagina acel ceva . Inima stie ca se poate face treaba, asa ca nu ai nimic de pierdut daca te lasi in voia inimii si chiar CREZI ca posibilitatile sunt infinite, si recunosti ca mintea ta nu stie caile pe care se pot realiza. "Incurcate sunt caile Domnului", cum spune zicala.
Cum am spus, nu te lasa pe tanjeala, aburindu-te cu vise, cum ca gata, se rezolva problema fara sa misti un deget. Nu asta e ideea. Ideea e sa ACCEPTI posibilitatea ca se va rezolva, dar cum, nu e treaba ta. In timpul asta te relaxezi si faci si tu tot ce poti, fara stres, ca sa ajuti la asta. Ca doar Dzeu iti da, dar nu-ti baga in traista :) Din experienta mea, am invatat ca orice miracol, Dzeu il face sa para ceva normal, ca sa nu ne sperie! :) De aia, daca si tu pui osul la rezolvarea problemei, totul o sa para mai normal si o sa fie mai usor si mai rapid si pt Dzeu sa te ajute!
