Daca esti cat de cat familiarizat/a cu dezvoltarea spirituala si ai citit pe Tolle, Wayne Dyer sau Louise Hay (sau multi altii), stii ca numitorul comun al filosofiei lor este traitul in prezent. Aici si acum. Ca de fapt asta e tot ce avem, nu? Trecutul, e dus, gata, finito! iar viitorul tot sub forma de prezent iti va fi "servit", deci daca n-ai invatat inca sa traiesti, sa te bucuri de, si sa observi momentul prezent, ghici ce se va intampla? N-o sa te bucuri nici atunci cand vei avea lucrul dupa care "ai alergat" atata, pentru ca, din obisnuinta, o sa-ti muti atentia pe alta "cioara", de pe alt "gard", adica pe altceva, aflat tot in viitor.
Subiectul articolului de fata este insa intrebarea pe care multa vreme mi-am pus-o: "ok, traiesc in prezent,
cu toate simturile, e bine, e pace, e totul ok. Dar nu sunt pe un varf de munte, intr-o asezare buddhista, nici nu sunt un hippie intr-un cort pe malul marii (pe malul marii sunt, dar nu in cort si nu hippie, deci nu se aplica). Sunt un om al secolului XXI. Totul in jurul meu "alearga". Cum fac sa tin pasul cu viata, traind doar in prezent, cand am nenumarate chestii de facut peste 10, 20, 30 de minute, dead-line-uri la serviciu, trenuri sau avioane de prins, copii de dus la scoala, telefoane de dat, etc. etc. etc. Cum?? cand una din problemele mele mari era ca UITAM sa fac cel putin jumatate din chestiile pe care le aveam de facut, iar pe celelalte le faceam aiurea, fara chef si stresata, pentru ca ma gandeam la cate altele mai aveam de facut. Pai, daca stau cuminte in prezent, ca statuia lui Buddha, cine mama ma-sii se ocupa de tot?? Daca eu nu ma gandesc la ce am de facut, cum se va face??
Mai intai am zis ca teoria asta o fi scornita de oameni care ori au servitori, ori sunt pustnici sau calugari. Apoi m-am ambitionat si am mai luat la citit cateva vrafuri de carti, ca sa aflu "secretul". M-am enervat din nou, ca nu-l gaseam, si, pentru ca eram curioasa de ce se face atata tevatura pe traitul asta in "here and now", am decis sa incerc, punandu-mi alarma de la telefon sa sune pentru urmatorul moment in care aveam cea de facut.
In felul asta am descoperit paradoxul.
Cum m-am concentrat pe simturi si pe respiratie (asta e una din metodele prin care revii in prezent, dar despre asta in alt articol...sau cauti tu pe net, daca te intereseaza), pe privit in jurul meu, si am fost atenta NUMAI la ce fac si la ce se intampla AICI si ACUM , mintea mea cicalitoare si agitata (care imi acapara atentia si imi storcea energia de obicei), a luat o pauza, si, ca atare, s-a relaxat, s-a restartat si probabil, si updatat, pentru ca, cu cateva minute inainte sa sune soneria telefonului sa-mi aminteasca faptul ca aveam de dat un telefon de care-mi era (inainte) efectiv sila (trebuia sa vorbesc cu o persoana enervanta, despre ceva care eram sigura ca nu se va rezolva), nu doar ca mi-am amintit singura ca trebuie sa sun, dar aveam si o idee clara (aparuta usor si frumos practic "de nicaieri") despre cum trebuie sa abordez problema. In mod normal as fi fost "in ceata" si stresata, as fi sunat cu vreo 10 minute cel putin intarziere, dar acum eram relaxata si cu o abordare noua! Deci, asta era!!! Ganditul excesiv la ceva ce ai de facut (in special imaginatul a cum va fi) nu face decat sa blocheze mintea, precum un calculator pe care ai deschis prea multe ferestre, si nu mai stii care e cea buna, si la un moment dat totul se blocheaza. revenirea la momentul PREZENT e, pentru mintea noastra, ca un restart dat calculatorului.
De atunci m-am relaxat si am inteles de ce e important sa fii AICI, ACUM. De aici pornesti tot, trebuie sa fii AICI, ACUM, ca sa poti face ceva, nu plecat "cu sorcova" in viitor. Daca auzi expresia "trece viata pe langa tine", sa stii ca la asta se refera. Unii cred ca, ca sa nu treaca viata pe langa tine, trebuie sa te grabesti si sa faci cat mai multe lucruri. Dimpotriva! Stai cuminte locului si FII ATENT, sa vezi ce vrea viata de la tine si tu de la ea, ca ea, saraca, daca nu te gaseste "acasa", normal ca trece...pe langa tine! Acasa e AICI si ACUM.
Si daca tot te intrebi (ca si eu m-am intrebat): "ok, dar ca sa nu fiu nepregatit pentru un examen, de exemplu...sau cand am de predat o lucrare/ de facut o treaba, etc...cum fac? Pai statul in prezent nu inseamna stat degeaba!! Pui manuta si inveti, te concentrezi la cartea ta ACUM, sau scrii ACUM. Nu lasi mintea sa plece in viitor, sa inceapa sa "traiasca" momentul viitor, sa te imaginezi in sala de examen, etc. etc. NU! Decat daca o faci ca exercitiu de vizualizare (despre asta cauta tu pe net, daca te intereseaza, eu nu ma pricep). Pentru mine functioneaza in felul asta: ma pregatesc pentru orice din viitor, facand exact ceea ce pot AICI si ACUM, cu creierasul prezent. Fara sa-mi fac griji despre ce NU pot sa fac aici si acum, sau despre lucrurile pe care nu le pot controla. Fara sa ma (mai) "proiectez" in viitor. As cusuma energie psihica (si asta te obosteste, oho, si inca cum!!) degeaba! Mai bine folosesc energia aia ca sa solutionez cat mai eficace problema, atat cat pot si cum pot. Restul e treaba lui Dzeu :)
Cum imi dau seama ca "am alunecat" afar din prezent? daca incep sa ma simt stresata, panicata, enervata, etc. in legatura cu ce am de facut. Cateodata chiar si cand ma simt prea entuziasmata, se poate sa fi fost "luata de val" si sa uit de momentul prezent, care e singurul in care pot sa gandesc "la rece".
Iti faci griji pentru ceva? esti in viitor.
Planifici/incerci sa rezolvi ceva: esti in prezent.
Simplu! Mult mai simplu decat pare, oricine vrea, poate. Nu e pacat sa nu vrei sa intelegi ca totul este la un moment dat prezent, si daca nu te imprietenesti cu momentul prezent, nu traiesti niciodata cu adevarat?
