Nu doar eu m-am enervat prima data cand am auzit despre acceptare. Si multor persoane pe care le cunosc, le sare mustaru' cand aud de asa ceva, si mie una, dupa ce am priceput (intuitiv mai intai) despre ce e vorba, mi-era si frica sa le explic cum sta treaba, ca stiam ca o sa zica ca am innebunit de tot. Si, din punctul lor de vedere (pentru ca fiecare vede totul din punctul lui de vedere), aveau si ei dreptate.
Pai cum adica, sa accepti tot ce se intampla? Am auzit toti, probabil, de afirmatia "Accept prezentul meu". Daca ma doare maseaua/burta/capul, face copilu crize in mijlocul strazii, am pierdut trenul sau m-a injurat un bou la coada la posta, ce sa fac, sa accept si sa bag coada intre picioare si capu intre umeri si sa tac? Sa inghit, adica??
Nu se poate Domne', sa ma las calcat in picioare.Pai asa si este, nu trebuie sa te lasi calcat in picioare. Da' cine a zis ca asa trebuie sa accepti? Asta e sensul pe care il dai tu cuvantului. Sa accepti inseamna sa spui OK. Si atat. Orice sens ii mai dai cuvantului, o sa te scoata din sarite cumva.
Ce vrea sa zica toata treaba asta cu acceptarea e simplu, de fapt, daca nu il faci tu sa fie complicat. Inseamna sa vezi totul exact asa cum e, adica neutru, fara sa-i lipesti nimic din experienta ta anterioara. Adica daca te doare maseaua, e ok sa fii mai nervos, da' nu trebuie sa incepi sa te chinui si mai tare gandindu-te ca o sa te umfli, ca o sa trebuiasca sa mergi la dentist si Doamne fereste ce-o sa-ti faca, ca trebe scoasa si o sa ramai fara ea, sau cine stie ce. Foloseste-ti toata energia asta pe care ai consuma-o aiurea facandu-ti griji, apucandu-te sa faci ceva care-ti place ca sa iti ia gandul de la durere, luand un antiinflamator etc. (ca sa nu mai zic, ca organismul iti va multumi ca ii lasi mai multa enegie ca sa incerce sa se vindece). Normal, sunt lucruri si mai grave care ti se pot intampla, la care e greu sa ramai neutru, dar credeti-ma, cu cat exersezi mai mult cu lucrurile mici, cu atat "faci muschi" ca sa functionezi la fel si in cazurile mai "de speriat". Ai pierdut trenul? In loc sa te gandesti ca esti terminat si ce o sa te faci, mai bine te gandesti ce sa faci interesant in timpul pana cand vine urmatorul! Te-a injurat un bou? Gandeste-te ca nu e asa rau sa fii injurat de un bou, pe cat e sa fii chiar boul insusi, multumeste lui Dzeu ca nu esti tu boul disperat care e atat de negru pe inauntru incat da pe-afara si trage-i un ranjet, fara sa spui nimic, sau alta reactie la care nu se asteapta, si apoi distreaza-te observand cat e de nedumerit. Nu e mai bine asa, decat sa-l injuri si tu, asa cum se asteapta, si sa ii faci placerea sa te vada enervat?
Asta e treaba cu acceptarea, nu sa accepti si sa nu faci nimic, NU NU NU! Nicidecum! Ci sa accepti ca shit happens, dar ai 2 variante: sa il faci si mai rau enervandu-te si actionand teleghidat de furie, sau detasandu-te un pic de situatie ca sa vezi rezolvarile posibile, si alegand calea constienta de a te extrage elegant din shitul puturos.
Inca o strategie pe care o aplic eu, ca sa ma ajute in astfel de momente, e revenirea la momentul prezent. Adica, shitul s-a intamplat. Gata. Acum e alt moment, in care il prelungesc pe shit daca vreau, ii atasez o coada, sau pur si simplu imi vad de viata cat pot de bine in continuare, incercand sa ma lepad de el. Cand shitul tine mai mult, atunci la fel, ma concentrez pe fiecare moment, nu pe shitul in ansamblu. Si ajuta si daca incerci sa nu implici mintea prea mult, intuitia e de obicei cea care te scoate din rahat. Mintea lucreaza dupa tipare din trecut, adica stie ca ai mai patit asa nush' cand, si a fost rau, sau ca Ghitza a patit si el asa si a fost rau, asa ca o sa-ti spuna, prin concluzie logica, ca va fi rau. Intuitia nu are decat momentul prezent asa ca de obicei vede rezolvarea mai clar.
Ca sa nu credeti ca bat campii doar din auzite, sa va dau un exemplu din viata mea personala. Acum vreo 2 ani am avut probleme cu inima, intr-o dupa-amiaza m-am trezit ca se zbuciuma rau saraca, de nu era aparatu in stare sa o masoare, ma rog, am ajuns la Urgenta. La inceput am facut scandal ca nu vreau acolo, dar cand am inteles ca n-am incotro, am acceptat si am incercat sa vad ce pot face sa imi fie mai bine cat zaceam acolo si in juru meu mishunau tot felul de indivizi care mai de care mai infricosatori (mie mi-a fost groaza de doctori/spitale ani de zile, si inca nu mi se par locuri demne de vizitat), mi-am pus castile in urechi, apoi cand mi s-a terminat bateria la telefon le stresam pe surori si leintrebam cu ce parfum s-au dat, de unde si-au luat cerceii etc. Adica am acceptat ca sunt acolo si chiar am de ales intre a face pe mine de frica sau a incerca sa ma respect mai mult de-atat, si sa fac ceva ca sa ma simt mai bine. Cand a venit doctorita de garda a facut ochii cat cepele si a zis ca alte persoane cu peste 200 bpm erau lesinate pana acum (si eu lesinam sigur daca ma gandeam ca o sa crap cat de curand), io eram ok, doar un pic nervoasa ca ma tin acolo lata in pat si intepata cu perfuzii... Apoi le-am auzit ca se plangeau ca ce se fac daca nu-mi trece, ca e ultima fiola de nush ce ma-sa medicament. Am preferat sa ma fac ca n-am auzit si mi-am facut de lucru zambindu-i dulce unui moshulica vai de capul lui, cred ca a fost ultimul lucru interesant pe care l-a vazut, ca parea aproape de intalnirea cu God :( In momentul acela mi-am dat seama ca problema mea e cam kk in comparatie cu altele din camera aia. Si mi-am si revenit la scurt timp si-am plecat acasa, desi ma resemnasem si ca o sa stau acolo toata noaptea. Probabil ca de aia am si putut pleca, ca eram ok si cu ideea de a ramane acolo. Ca, inca un secret la acceptare, e ca, de obicei, cand accepti o treaba, se cam rezolva de la sine, ca fiecare incercare in viata e venita cu un scop, ca sa invatam ceva din ea, si daca am invatat, trecem "nivelul" :)
Respiratia constienta ajuta de asemenea. Adica respiri de cateva ori adanc fiind atent numai la respiratie, in timpul asta dand un "restart" la creier si dandu-i posibilitatea sa se alinieze cu intuitia.
Asa ca daca shit happens, spuneti-i "hello" si atat, vedeti cum iesiti din el fara sa-i dati voie sa intre si in "interiorul" vostru si sa actioneze de acolo, ca putoarea iese mult mai greu apoi :) De pe pereti iese mai ushor decat din covor :)))
